Vise, vise…

Ea: – Pfff… Vreau să fie vacanţă. De vară. Da, de varăăă.. Şi să fiu la mare, şi să…

Eu: – Neah. Într-adevăr, şi eu vreau vacanţă. Dar de iarnăăă… Afară să ningă ca-n poveşti, eu să fiu înăuntru, unde-i cald şi bine. Să stau într-un fotoliu, în faţa unui şemineu aprins, cu o păturică deasupra, ca în filmele americanilor ălora, cu o cană de ciocolată fierbinte şi să privesc cum pocnesc lemnele alea în foc… Eeee… Şi să fie în perioada aia dintre Crăciun şi Reveli…

Ea: – Opreşte-te, mamă, din visare! Eşti încă la ora de istorie…

Eu: – …din păcate! Off…. Tu începuşi oricum cu visele ălea…

***

Stăteam eu azi şi mă gândeam… că există două tipuri de vise:

- vise care teoretic se pot realiza, dar îndepărtate din cauza neputinţei noastre de moment;

- vise utopice pentru marea majoritate, dar foarte aproape de materializare în cazul nostru;

După primele tânjim de-a lungul întregii vieţi, iar de ultimele nu ne pasă, nu ni le dorim, nu le realizăm existenţa…