La Cluj nu e numai lapte şi miere

Hello, people! Dupa cum am promis, am revenit cu cateva pareri despre pataniile mele pe taram ardelenesc. Dar mai intai sa spun ce m-a adus pe acolo: un concurs de muzica usoara. Suna destul de bine: cazare si masa asigurata, 3 zile de huzureala prin Cluj. Asa a si fost, numai ca nu din cauza lor. Vreo 8-9 ore a durat drumul pana acolo, fara sa mai punem la socoteala intarzierile care ne-au bagat in sperieti, pentru ca trebuia sa schimbam trenul la Deva sau la Simeria. In fine, dupa o noapte destul de lungaaa, am auzit pe la ora 5 si jumatate dimineata victoriosul cantecel al lui Iancu in gara de la Cluj. Urmatorul pas a fost sa luam (eu cu tata; sau ce, credeati ca m-am dus singura???) un taxi. In Cluj, acestea sunt albe sau negre, slava Domnului ca aveau denumirea deasupra cu galben, ca altfel nu gaseam niciunul in alea 3 zile. Aaa, si e 1,79 lei/km. Bineinteles ca la hostel nu ne-a raspuns nimeni la 6 dimineata, desi asa ar fi fost normal. Imaginati-va ca ploua si eram foarte, foarte obositi. Asadar ne-am bagat picioarele si am luat un taxi catre cea mai avantajoasa pensiune (atat din punct de vedere al pretului, cat si a localizarii fata de sala de spectacole). Ne-am cazat in final la una de 3 stele si mi-a placut, desi imi parea rau ca aveam 2 nopti de cazare gratuita la hostel si n-am profitat de ele. Oricum, tata trebuia sa isi plateasca cazarea, asadar m-am consolat cu faptul ca banii urmau sa fie dati chiar si asa. A urmat o dimineata dormita integral si o dupa-amiaza ciuntita. Am tras un pui mare de somn de la 6-7 dimineata si pana la 3-4 dupa-amiaza asa, in cinstea Clujului, apoi am luat-o la pas prin oras, fara vreo tinta anume. Tata imi povestea pe drum ca acolo facuse el armata, dar Cluj-Napoca nu-i mai parea orasul de odinioara. Eu am fost acolo pentru prima oara si tin sa spun ca ma asteptam la o interactiune magica intre oras si mine insumi. N-a prea fost asa. In afara de stilul cladirilor vechi si stilul oamenilor, al tineretului in special n-am gasit prea multe de laudat. Monumente precum catedrale, biserici, statui s.a. aveau peisajul imbacsit de fire de cablu. E o problema majora a Clujului numarul uluitor al cablurilor pe fiecare strada, eu insumi reusind cu greu sa imortalizez diverse cladiri fara vreo ”ata neagra” care sa taie cadrul. In fine, tot plimbandu-ne prin centru, am obosit la un moment dat. Un loc care ne-a facut curiosi a fost Flowers Tea House, o cafenea-ceainarie care a reusit sa ma impresioneze. In primul rand pentru ca e un spatiu restrans, aflat in centrul orasului, cu vedere la Biserica Sf. Mihail. Intram automat in interiorul localului si dam sa ne asezam la o masa, familiarizandu-ne imediat cu atmosfera intima, boema. Mi-a placut si faptul ca are internet wireless, avand parca in permanenta 1-2 clienti care-si verifica mailul pe laptop in timp ce savureaza un ceai fierbinte. Eu m-am rezumat la un caffe-latte cu scortisoara, iar tata la un ceai cu cocos si alte mirodenii. E locul ideal unde sa asculti jazz, blues si derivate de-acest gen, unde sa te refugiezi cu un prieten sau mai multi, un loc unde sa bei un ceai sau o cafea si sa meditezi la o tigara in timp ce privesti tablouri in stilul lui Toulouse-Lautrec. E locul caruia i-am dat tarcoale vreo 3 zile. Cand am incercat sa vorbesc despre acel local cu cineva, am ramas uimita cand mi s-a spus ca fumul de tigara dinauntru e foarte deranjant. Eu nu am simtit nimic, ba chiar am si observat sistemul lor de ventilatie eficient. Probabil ca l-au pus de curand, iar eu am fost o norocoasa. Hmmm, poate de aceea erau asa de rasfirati clientii, o fi ramas localul cu acea reclama. Toti cred ca se asteptau sa zic mai multe si despre concursul de muzica. Pai… amintirile mele sunt strict legate de faptul ca am cantat o melodie extrem de simpla (Monica Anghel – Vino, vino), dar pe care n-am repetat-o deloc pana la concurs si am gresit versurile exact in momentul spectacolului, de era sa spun ceva de genu’ ,,Fara tine sunt in al noualea cer”, slava Domnului ca m-am oprit la ,,Fara tine”. A doua melodie a iesit foarte bine, e melodia mea de suflet (Destiny’s Child – Stand up for love), cu care n-am avut probleme si care mi-a adus Premiul de Popularitate. Per total, a fost bine, numai ca toti premiatii au primit cu 2 milioane mai putin decat li se promisese (nu stiu de ce, dar toate concursurile la care particip eu sunt cam prost organizate), astfel incat banii castigati de mine n-au compensat nici macar cheltuielile de drum. De asemenea, cele 2 zile de concurs s-au rezumat la una singura din cauza numarului mic de concurenti, asadar ne-a mai ramas o noapte de cazare si o zi intreaga de petrecut plimbandu-ne prin Cluj.Am ajuns sa cunosc destul de bine centrul dupa vreo 2 zile. Multumim si cuplului care s-a oprit din drum si a stat cateva minute sa ne explice cum putem ajunge pana la cel mai apropiat net cafe, timp in care si-au rupt o foaie din agenda si ne-au desenat drumul pana acolo (daca era la noi, o gramada de oameni ne-ar fi zis sa o luam in fata si sa intrebam ,,mai incolo”). Ultima zi a fost reusita, stresul pentru concurs disparuse si banii erau in portofel. Am lasat bagajele la gara si ne-am petrecut ultima zi vizitand biserici, strazi, supermarket-uri, terase si facand poze. M-au induiosat momentele cand vorbeam cu tata despre cat de bine e cand avem timp sa stam amandoi si sa vorbim despre… noi si viata. Fara scoala sau servici a doua zi, fara mama care sa schimbe subiectul discutiei, fara treburi pe cap. Numai noi doi si… timpul care musai trebuie consumat.Sunt multe de spus despre tot ce-am facut prin Cluj. Ce-am invatat insa din experienta asta? Hmm, in primul rand centrul Clujului. Glumeam… Pai sa nu imi mai subestimez niciodata orasul (nu stiu de ce, dar in a 3-a zi vroiam sa ma intorc acasa, desi eram libera sa ma mai plimb prin Cluj), sa repet o melodie de emşpe mii de ori inainte sa o cant pe o scena, sa incerc sa stau mai des de vorba cu tatal meu. Am invatat din nou sa nu ma incred in reclama ireal de frumoasa a tuturor competitiilor. Dar si sa ma bucur de faptul ca, datorita vocii, am privilegiul de a ma plimba peste tot prin tara.