
Ultima scrisoare, dar nu de dragoste…
20/12/2008

Tastez aceste ultime randuri, intrucat am realizat ca trebuie sa va multumesc enorm pentru tot ce ati adus in viata mea, dragi iluzii spulberate. Bineinteles ca ma refer la acele iluzii intruchipate de figuri masculine, caci altfel aceasta scrisoare n-ar mai fi fost atat de usor de constituit.
As incepe prin a va povesti toate efectele pogorate asupra mea in urma acelor mici ,,nebunii’’ temporare (mda, de vreo 1-2 ani pentru fiecare ,,iluzie’’ in parte), dar mi-e teama ca am sa scriu mai multe chestii triste decat de laudat. Si cum am auzit eu mai demult pe la televizor ca astia erau cat p-aci sa aprobe legea stirilor alea de genu ,,fifty-fifty’’ la raportu’ pozitive-negative, am sa profit si eu de anularea conditiei, incercand a elabora beneficiile si a rezuma, pe cat posibil, necazurile. Sunt sigura ca nu va va deranja asta.
In caz ca mi se permite, am sa ma adresez fiecaruia in parte:
*Mersi pentru faptul ca ai plecat catre ceva mai bun . La inceput am avut, intr-adevar, nevoie sa stiu nu numai sa belesc ochii la tine, ci si pe tavanul si peretii clasei mele. Cred ca de acolo mi se trage si actuala inclinatie pentru arhitectura. De asemenea, am mai invatat sa nu ma confesez oricui in legatura cu persoana care imi place, tocmai ca sa nu se faca misto de ea (iti dai seama cat de hilar erai pe atunci pentru altii).
Mersi pentru simplul fapt ca nu ma bagai in seama sau ca faceai glume proaste pe seama mea. Atitudinea ta mi-a fost de mare ajutor in a-mi imagina un interlocutor cand de fapt nu exista vreunul si de a rade de mine insami. De la tine am invatat sa pun punctele de suspensie intr-o compunere si sa inchei brusc potentiale fraze cu o expresivitate nemaintalnita. Pentru tine am invatat, pe vremea aceea, glume pe care le mai spun si acum ca sa inveselesc atmosfera.
Mersi pentru faptul ca nu intelegeai simpatia pe care ti-o sugeram in mod timid si constant. De la tine am invatat sa nu ma dau batuta, dar ca, in general, daca incerc o chestie deja de doua ori si nu merge treaba, nu mai are rost sa insist. Aaa, si ca, pentru a impresiona un adolescent, e destul sa imi largesc decolteul, in ciuda oricarei pretentii pe care o sugereaza el ca ar avea-o in legatura cu fetele. Odata cu aparitia ta in viata mea am inceput sa scriu si poezii. Tu nu le-ai remarcat. Nu-i nimic, le-au remarcat altii. Din pacate, ei nu contau pentru mine la vremea respectiva.
Mersi ca erai obsedat de mine, ca vroiai sa ma suni intruna, ca imi dadeai bipuri noaptea si ca vroiai sa ne ,,bagam’’ de Sf. Valentin. Din cauza ta mi-e acuma scarba de aceasta sarbatoare, de scenarii siropoase si de bipuri, in general. Afla ca nu imi plac bipurile din categoria ,,ma gandesc la tine’’.
Mersi pentru faptul ca ma imbatai cu apa rece. De la tine am aflat cum e sa fiu complimentata si sa cad de pe falsul tau piedestal chiar a doua zi. Au ajuns sa nu ma mai deranjeze firile schimbatoare. Am invatat sa platesc cu aceeasi moneda si sa vad ca merge. Am invatat ca-mi pot da seama daca nu-mi mai place de cineva in momentul in care isi trage gagica si nu ma deranjeaza.
Mersi ca ai profitat de generozitatea mea fara pic de nerusinare si ca nu erai de gasit cand aveam nevoie de ceva. Mersi pentru vorbele de duh pe care le reactualizai la fiecare discutie aparent inteligenta a noastra. Tu m-ai determinat sa deschid carti pentru a te impresiona si mi-ai largit spectrul muzical.
Mersi ca te comporti ca un baiat normal. Cu tine am invatat ca un baiat nu suna neaparat inapoi (mai ales daca promite), la inceput tine cont numai de aspectul fizic (de suflet are nevoie dupa aproximativ cateva luni) si una dintre cele mai reprezentative caracteristici ale sale este egoismul. De la tine am invatat sa nu ma mai uit la mobil din 5 in 5 minute, sa impresionez mamele baietilor daca vreau sa devina curiosi in legatura cu mine si ca cea mai enervanta, dar si eficienta metoda de a vedea daca un baiat te place este sa ramai chill si sa astepti sa vezi daca ii face placere sa te sune sau sa vorbeasca cu tine pe messenger. Metoda e enervanta din simplul fapt ca baietii nu prea sunt fani ai convorbirilor telefonice, de fapt ai comunicarii, in general.
*Mersi si pentru aspectele negative. Din cauza ta nu-mi mai pot scoate din minte data ta de nastere, adresa ta completa, preferintele tale si linkul hi5-ului tau. Pentru tine am invatat cateva cartiere noi, liceul tau si m-am inscris la niste activitati extracuriculare inutile doar ca sa te intalnesc in week-end. Am experimentat ploaia in exces fara umbrela si am aflat cum e sa fii racita din dragoste. Datorita tie am sfidat legile nescrise ale omenirii, intrucat ma duceam zilnic cu placere la scoala.
*
Vreau sa realizati faptul ca aceasta scrisoare nu doreste a fi una cu rol de repros. Pur si simplu am simtit nevoia sa recapitulez lectiile primite in curs de 10 ani. Nu resping misoginii, uneori chiar le dau dreptate. Plus ca admir puterea baietilor de a se detasa de nevoile lumii inconjuratoare si doresc sa le spun ca ii consider prieteni mai buni decat fetele, din simplul motiv ca sunt mult mai sinceri, mai directi decat ele, spontaneitatea asta facandu-i mai simpatici.
P.S.: Va iubesc (insa acum pe toti laolalta, nu separat)!



omu’ cat traieste invata.. cica.. se vor ivi si alte tipuri de iluzii..
dar pt moment enjoy this fucking life
Mersi.
I will.
mai, tu de la 6 ani ai inceput sa constientizezi interactiunile cu baietii si sa inveti din ele?
Ah, nici macar nu stii ce colegi de gradinita aveam! Incepusem sa ii studiez subtil inca de prin grupa pregatitoare
)))
[...] sunt tipa aia de 16 ani, cea care considera ca o dezamagire este cel mai eficient mod de a invata o lectie, cea care adora sa mearga la bunica-sa la tara, cea care, si dupa 6 ani, inca il mai cauta pe [...]